O studentă devine activistă pentru că vrea să își accepte identitatea romă și să aducă o schimbare în societate.

În clasa XI-a Iulia Damian a fost președinta Consiliului Școlar al Elevilor din liceul „Alexandru Rosetti” din Vidra, județul Ilfov, după ce a câștigat la o diferență de doar cinci-șapte voturi. Și-a dorit să candideze pentru că îi plăcea să se implice în proiecte și a văzut în concurs o șansă care ar fi putut să o ajute să organizeze diverse evenimente în școala unde învăța, dar și să adune experiență. Nu s-a așteptat ca faptul că e de etnie romă să îi facă probleme și să fie un motiv de discriminare în competiția pentru funcția de președinte al Consiliului Elevilor. Când s-a întâmplat, a început să își pună întrebări despre identitate și ce înseamnă să faci parte dintr-o minoritate.

Fiecare dintre elevii care se înscriseseră în cursa pentru Consiliul Școlar al Elevilor trebuiau să își facă un dosar care să cuprindă, printre altele, și un discurs de prezentare. Ea și-a susținut discursul în fiecare clasă din școală și a încercat să își convingă colegii să o aleagă.

Pentru că unul dintre ceilalți candidați era fratele fostei președinte a Consiliului, fata a umblat și ea prin clase ca să convingă elevii să-i voteze fratele. Într-una dintre clase, fata a spus elevilor că nu ar trebui să o voteze pe Iulia pentru că e țigancă și nu ar trebui să lase un țigan la conducere. Iulia a aflat toate astea de la o colegă și a suferit. „Când am auzit m-am dus în baie și am plâns atât de mult. Nici nu mai știam ce se întâmpla cu mine”.

Atunci a început să se întrebe dacă ar mai trebui sau nu să candideze. „De ce sunt eu, tocmai eu,  rom?”, le-a reproșat părinților când a ajuns acasă. Ei au încercat să o liniștească și să-i spună că nu are nicio vină pentru reacțiile pe care le-a avut fata respectivă. Iulia nu face parte dintr-o familie tradițională și nu știe limba romani. Părinții nu s-au ferit niciodată de statutul de romi și nu i-au ascuns că face parte dintr-o etnie, dar s-au concentrat mai mult pe a da un exemplu pozitiv pentru comunitate. Iulia nu a avut niciodată probleme de discriminare în Colibași, localitatea unde s-a născut din județul Giurgiu. Crede că oamenii nu i-au tratat diferit pentru că părinții au muncit cinstit.

Iulia Damian a hotărât atunci, în 2011, să nu își retragă candidatura și, după încheierea alegerilor, s-a dus la director să reclame cazul de discriminare. Femeia, care nu luase măsuri nici în cazul unor reclamații trecute legate de discriminare, primite din partea altor tineri, i-a spus că ar trebui să stea liniștită, că se mai întâmplă când sunt alegeri. Situația a rămas nerezolvată.

Atunci când a organizat o petrecere de Halloween, după ce a câștigat funcția de președinte al Consiliului Școlar al Elevilor, și-a dat seama că tinerii pot avea putere dacă au inițiative și pot aduce o schimbare. Chiar dacă în final nu i-a reușit, din cauza unei profesoare prea religioase, faptul că a plănuit prima petrecere de Halloween din istoria liceului și că elevii erau nerăbdători, a fost important pentru ea. Tot când era în liceu, a încercat să își ajute o colegă care venea dintr-o familie cu posibiltăți financiare modeste și care se retrăsese de la școală. Iulia a mers împreună cu dirigintele, a discutat cu părinții și a reușit să îi convingă să împartă puținii bani pe care îi aveau în așa fel încât fiica lor să își continue studiile.

Iulia are acum 20 de ani și e studentă în anul doi la SNSPA, la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, unde a intrat pe locurile pentru romi. Nu voia să aleagă locurile speciale pentru că îi era rușine, dar s-a lăsat în cele din urmă convinsă de rugămințile mamei.

Când Iulia era încă în liceu, Romani Criss, un ONG care luptă pentru drepturile romilor, a desfășurat un program de implicare civică la școala din Vidra. Elevii au fost invitați să vină cu idei care să aducă ceva nou în cadrul școlii. Iulia și echipa ei au amenajat special o clasă unde se făceau activități nonformale. I-a plăcut foarte mult să lucreze cu Romani Criss, așa că atunci când a venit în București s-a hotărât să facă voluntariat la ei – „vreau să merg pe partea de proiecte, să văd cum e să fii activist”.

La Glina, lângă București, a ajutat la selectarea copiilor romi care urmau să participe la un centru de educație pe care ONG-ul l-a deschis în zonă. A vorbit cu oamenii și a mers din poartă în poartă ca să le explice situația și să îi întrebe dacă sunt de acord să își înscrie copii. Atunci când s-a deschis centrul și părinții au început să își aducă copiii, Iulia a simțit că a făcut ceva cu adevărat important și că a schimbat ceva – „era o bucurie sufletească pe care nu pot să o descriu în cuvinte”.

A ales munca într-un ONG pentru că a simțit că trebuie să facă ceva concret ca să ajute cât poate de mult ca imaginea pe care romii o au în societate să fie mai bună, nu să aștepte ca ea sau ceilalți să nu mai fie discriminați. Despre cei care comit infracțiuni, spune că strică imaginea altora despre etnie, iar asta reprezintă un pas înapoi după atâtea eforturi.

Deși nu se teme neapărat de discriminare, Iulia spune că se simte diferită de români. „Am eu o reținere în mine și știu că sunt inferioară lor”, spune ea. „Când mă gândesc la etnia romă mă gândesc la ceva inferior și (n.r – când mă gândesc) la români la ceva superior”. Simte asta pentru că e conștientă că se fac diferențe clare în favoarea românilor, mai ales când vine vorba despre un loc de muncă.

Diferența dintre Iulia Damian activista, cea care crede că poate schimba ceva în societate, și Iulia Damian cea care este rușinată de statutul de rom e o provocare constantă. „Asta e o luptă care se dă zilnic în mine. Și, de obicei aleg partea tare, să mă duc și să lupt”.

Ce știe acum e că visează la o carieră în comunicare și vrea să dea romilor o voce, să demonstreze că poate fi un exemplu pentru ceilalți.

Acest articol poate fi citit si pe site-ul http://narratory.ro/cautarile-iuliei/