Ruperea de tradiție pentru educație de MĂDĂLINA NENICĂ

Un fiu de căldărari renunță la tradiție ca să învețe mai mult.

Cătălin Stănescu  provine dintr-o familie de romi căldărari din Târgu Neamț. Pentru majoritatea celor din această etnie este normal ca după patru clase să renunțe la școală și să învețe meșteșugurile taților. La vârstă la care alții se căsătoreau, Cătălin a ales școala, un lucru rar întâlnit în rândul etniei din care provine. Tânărul este acum masterand în cadrul Universității „Al.I. Cuza”  din Iași specializare Politici publice și management instituțional.

Romii căldărari își duc traiul prin confecționarea și vânzarea obiectelor din aramă. „Cei din familia mea păstrează tradițiile, fetele se căsătoresc, fac copii, asta înseamnă să fii împlinit ca om. Nu își dau seama de importanța școlii. La noi, familia este cea mai importantă, iar părinții simt că au făcut ceva pentru copiii lor numai după ce îi văd la casa lor. Avem tradiții care se respectă, oricît de mult vom evolua”, spune Cătălin.

Aceste tradiții și-au pus amprenta în sufletul tânărului deoarece a fost nevoit de două ori săƒ fugă de acasăƒ, pentru a scăpa de o căsătorie aranjată.

În primăvara anului 2013 Cătălin a fost chemat acasă de părinții lui, pentru a lua parte la o logodnă, ce nu știa însă , era faptul că tocmai el era cel ce avea să se logodească și mai mult decât atât să-și cunoască și viitoarea soție.

Rita, o tânără de etnie romă în vârstă de 17 ani, cu o rochița înflorată, codițe împletite și privirea în pământ, însoțită de părinți și fratele mai mare îl așteptau pe tânăr să ajungă.

Odată intrat în casă, Cătălin a trebuit să accepte ceea ce se petrecea acolo, în caz contrar, și-ar fi făcut familia de rușine, mai mult decât atât  i  s-ar fi interzis să mai părăsească locuința parințiilor urmând în cele din urmă să se concretizeze și căsătoria aranjată.

După ce familiile tinerilor au stabilit detaliile căsătoriei , părinții tinerei au părăsit locuința lui Cătălin, în următoarele două ore tânărul a scotocit un pretext pentru a pleca de acasă invocând faptul că are de finalizat un proiect pentru facultate. Ajuns în Iași, acesta a stat zile în șir  și s-a gândit cum să facă să scape de aceea căsătorie aranjată, căsătorie ce avea să-l împiedice să-și continuie studiile, școală fiind pentru băiat o prioritate.

Pentru acest lucru ,a trebuit să rupă legătură cu familia să timp de 7 luni, timp ce i-a adus tânărului remușcări prin prisma faptului că și-a făcut familia de rușine și că riscă excluderea din comunitate. Din fericire , după cele 7 luni  a fost iertat de părinții lui, iar el a putut să-și vadă în continuare de drumul său.

269441_173385906057979_4133684_n

Minunea însă nu a durat prea mult pentru că în vara anului 2014 Cătălin a fost din  nou pus în situația în care să se căsătorească cu altă fată Rebeca, de această data aflându-se acasă, în vacanța dinaintea începerii primului an de master. Părinții lui au recurs din nou la acest gest pentru că au considerat că este suficientă  cartea  care a  învățat-o băiatul lor, iar cel mai bun lucru care ar fi putut să-l facă era să-și formeze o familie și să se întoarcă în comunitate.

La aflarea acestui zvon, tânărul s-a îngrozit, și-a luat buletinul  și a fugit de acasă, nu știa încotro să se îndrepte, însă în cele din urmă  s-a adăpostit în casă unui prieten, fapt ce l-a scăpat pentru a două oară de însurătoare.

„A fost o perioadă  cumplită  pentru că a trebuit să mă descurc singur , dar cel mai dureros pentru mine a fost faptul că trebuit să-mi ascund identitatea , aceea de a fi rom căldărar ,față de mine insumi  “.œCătălin spune asta pentru că a fost foarte greu pentru el sa fugă de propriile traditii , si să se rupă de familia sa, dar si pentru faptul că a trebuit să se intretină singur.

1209368_590357001027532_1127707025_n

Amintirile băiatului despre copilărie oscilează între traditiile pe care familia încerca să le păstreze  și noua viziune care se întrezărea odată cu școlarizarea. Când era micuț, băiatul era luat de rude în pelerinaj prin țară. Cătălin își amintește din poveștile bunicilor cum aceștia se stabileau în apropierea unei ape, își întindeau corturile și începeau să prelucreze metalul. În timp ce bărbații confecționau  căldări, ceaune si ibrice, femeile se ocupau cu vînzarea lor, cu ghicitul, cu farmecele, în schimbul alimentelor sau a cîtorva bănuți. De asemenea, cutreierând țara, romii își promiteau copiii  pentru a întemeia familii cînd vor crește,  cu alți romi  cu care se intanleau  in timp ce cutreierau țara ,făcînd astfel un legămint că se vor întîlni și peste ani, tradiție ce s-a păstrat de atunci si pană in zilele noastre.  Cătălin a trebuit să sacrifice aceste tradiții pentru că pe un copil rom, școala îl obligă să renunțe la unele lucruri. Astfel, tînărul mărturisește că pînă în clasa a patra era un elev mediocru, dar lăudat de învățătoare pentru cumințenia sa,  fiind în „bisericuță” lui alături de ceilalți copii romi.

La începutul clasei a cincea, lucrurile s-au schimbat. „Am rămas singurul în clasă dintre elevii romi care au continuat școala, acest lucru m-a făcut să vreau să mă integrez între colegii care nu erau de etnie romă. După ore, cînd mă jucăm pe stradă cu prietenii din copilărie, îmi dădeam seamă cît de mult am avansat la școală, pentru că deja nu mai aveam subiecte în comun cu ei. De asemenea, bunicul meu, care m-a susținut tot timpul să învăț îmi interzicea să mă joc cu ei, dorind pentru mine să am posibilitatea de a avea o funcție importantă în viață” . Dragostea de carte a băiatului a fost transmisă de la bunicul sau, care și-a dat seama de importanta învățăturii. „Bunicul a vrut că nepoții lui să învețe, din partea lui avînd o educație aleasă. Mi-a spus că, dacă merg mai departe cu școala, pot ajunge cineva”, își amintește Cătălin. Liceul l-a făcut în Tîrgu Neamț, alegînd, în locul căsătoriei, să studieze. „Sînt romi care fac cîte patru clase, apoi revin în familie, se căsătoresc, au copii, iar viață asta pentru ei li se pare ceva normal. Nu vor mai mult, pentru că așa știu că trebuie să fie”, spune băiatul. „Străbunicul a fost unul dintre puținii căldărari din România care știau să citească. El a învățat de la soldați în al Doilea Război Mondial. Acest lucru s-a transmis și bunciului, care tot timpul a vrut mai mult pentru nepoții lui”, spune Cătălin. Deși este un drum diferit pentru un rom, din partea familiei a avut surpriză să fie susținut. „Mamă și tata nici nu știau bine ce înseamnă facultate. Știau doar că băiatul lor este student, fără să știe exact ce înseamnă asta. Mi-au spus de la început că o să trebuisca să mă descurc singur dacă asta am ales, dar după o săptămină m-au sunat și mi-au spus să merg la autocar, pentru că mi-a pus pachet”, își amintește Cătălin. Totuși, pentru un rom care se rupe de comunitate, unele lucruri sînt de nerecuperat.

Această alegere , a fost una preserată de  multe piedici,greutăți , nesiguranță dar și de împliniri, împliniri profesionale și morale. Astăzi, întorcăndu-se pe străduță în care a copilărit , Cătălin privește în urmă cu nostalgie și speranță, speranța că și alții îi vor urma calea și că va constitui un exemplu pentru generațiile următoare.

Zărit de vecinii de altădată , este întrebat dacă nu cumva a înebunit de la atâta €învătătură  și dacă mai are de gând să mai facă multă școală.

El răspunde senin: “Prefer să rămân cu nebunia mea”!

Acest articol poate fi citit şi pe site-ul http://romanoylo.blogspot.ro/2014/12/ruperea-de-traditie-pentru-educatie.html


No Replies to "Ruperea de tradiție pentru educație de MĂDĂLINA NENICĂ"


    Got something to say?

    Some html is OK