Viaţa unei familii învingătoare de SIMONA POPOVICI

O bunică crește o familie greu încercată.

În centrul Iașului, într-o clădire străbătută de cutremure, coaptă de soarele de vară, ca un palat cu un respect îmbătrânit, se află două mâini de oameni care-și măsoară soarta de pe o zi pe alta. Zâmbesc sincer în căutare de bine, chiar dacă alte suflete s-ar stafidi într-o asemenea împrejurare, ar crește numai dezamăgire că nu ar avea șanse egale și respect. Violeta Pașa este o femeie de 53 de ani, cu diplomă pentru un suflet ridicat dintre dărmăturile bătăilor îndurate, a clipelor în care își ascundea chipul de furia soţului. Soțul Violetei a murit la vârsta de 45 de ani, din cauza excesului de alcool, iar Violeta a reuşit să-şi crească şi să-şi educe singură copiii, şi mai apoi nepoţii.

Micuță, firavă, plăpândă, la un metru și un pic, cu mâinile curate, are unsprezece suflete pe care le mângâie cu un glas puternic, înviorător, cărora le este călauză, mamă, bunică și acoperiș împotriva răutăților. Când găseşte un răgaz, o zăreşti pe o bancă, deseori alături de nepoata sa, Alexandra. Fetiţa are chip angelic, ochii mari și maturați de cafeniu. Alexandra, o privire gânditoare, un destin neînceput, la doar unsprezece ani îndură critici, colegi care o împing și de cele mai multe ori o marginalizează. Fata vrea să studieze muzica, să fie apreciată de oameni pentru talentul care mișună prin toți porii. Între timp, merge zi de zi la școala „Mihai Codreanu” nr. 28 din Iaşi, își ajută bunica, părinții, vorbește încet, dar sensibil. Acasă, ascultă ritmurile melodiilor și își miscă trupul precum notele plasate precis pe portativ. Alexandra cântă pentru a smulge zâmbete de pe chipuri, muzica fiind alinare și o lume atipică.

art-drawing-face-fashion-girl-favim-com-280786

Ori de câte ori cineva o întreabă: „Ce-ai spune dacăai merge la o școală de arte?”, fata sfioasă îndoaie puțin umerii, nu își dezlipește buzele, dar își ațintește ochii mari către tine, semn că ideea îi surâde. Nu este singurul copil din familie, tăvălit de școală prin noroiul cuvintelor înjositoare: „țiganule, nespălatule, nu știi nimic, urâtanie, nu ești bun de nimic”. Mai are doi frați: Fernando și Nico care studiază la Şcoala nr. 28. Ceilalți trei verișori locuiesc sub același patronaj al sorții. Daria Ștefana Feraru are 7 ani şi merge la Şcoala nr. 30 din Iaşi, Alexare 5 ani şi nu merge la grădiniţă, neavând posibilităţi financiare, iar mezina familiei este Ioana în vârstă de 3 ani.Ei visează şi îşi doresc să devină fie medic, taximetrist, dansator, șofer, cântăreți. Acești copii sunt săraci, dar bogați în bunătate, curațenia sufletului, cât și a căminului, copiii se zbat și reușesc să pună ghiozdanul în spate și să pornească în fiecare dimineață către școală, chiar dacă de multe ori nu au ce să-și ia pachețel sau gândurile le sunt străbătute de cuvintele pe care le-au îndurat cu o zi înainte, plânse înainte de somn.

blue-train

„Mi se spune săgeata albastră – oriunde mă duc toți se miră de unde mai am atâta energie”, spune Violeta, care se zbate nu doar pentru drepturile și portițele care se deschid pentru cei mici din familie, ci este un lider al romilor.
Minorii merg toți la școală, mai au probleme cu colegii, dar când vin acasă plângând sau agresaţi, bunica încearcă să vorbească cu profesorul. El afirmă adesea că totul e foarte bine, copilul este vinovat, nu a fost atent și astâmpărat.

Violeta spune despre nepotul ei, Fernando, că e mai „șmecher”, frecvent îi atrage atenția că merge la școală să învețe pentru el, nu pentru altcineva. O picătură de fericire în ochii fortificați de lentilele ochelarilor se întrezărește când vorbeşte despre cursurile pe care vrea să le facă, să își ajute tot mai mult familia.

Această doamnă are un fiu cu handicap: Ciubotariu Vasile de care are grijă cu mare delicateţe, acesta urmând de asemenea cursurile unei şcoli speciale, în clasa a X-a. De mic, a avut neşansa de a suferi un accident de maşină, fiindu-i fracturat un picior. Se poate deplasa doar cu ajutorul unei proteze. Nu a renunţat la şcoală, chiar dacă îi este foarte greu, atât din punct de vedere material, deoarece se descurca cu o pensie de însoţitor şi de handicap. Violeta, are grijă în fiecare zi de el, îl îndrumă şi îl sfătuieşte, ajutându-l să meargă la cursuri.

În familia Pașa, de ziua fiecărui copil se dansează, iar Violeta chiar dacă stă deoparte, se simte între ei: „O viață avem, dacă ne scufundăm tot timpul în durere și necazuri unde ajungem?”.

dream-black-and-white-draw-drawing-favim-com-513603

 

Acest articol poate fi citit şi aici: https://inspireyourhands.wordpress.com/2014/12/09/viata-unei-familii-invingatoare/.


No Replies to "Viaţa unei familii învingătoare de SIMONA POPOVICI"


    Got something to say?

    Some html is OK